....Sufletul omenesc e creat in afara de instincte si de o functie de a produce iluzii..care nu se stie cand devin autosugestii.E bine un pic de circumspectie cand vine vorba de sinceritate.cand suntem sinceri??Ma tot intreb daca atunci cand pretindem sinceritate suntem pregatiti pentru ea.
de multe ori vreau doar sa aud ce imi convine , ce ma ajuta si ma face sa ma simt confortabil....si atunci probabil ca o sinceritate care mi-ar arata o alta realitate .....m-ar face sa ma razvratesc contra ei.

Tocmai m-am intors dintr-un voiaj de doua zile....
Luni am ajuns spre seara in Napoli, oras al controverselor, orasul unde a fost inventata pizza, oras al fricii si al terorii pentru Camorra, oras cu un teatru San Carlo asa faimos...cum as putea gasi atributul care l-ar defini cel mai bine.
Dintr-o zona apropiata de Piazza del Plebiscito am putut vedea o imensa vale plina de lumini si luminite colorate , si Danny mi-a spus ....iata Napoli!Orasul seara parea imens , aglomerat zgomotos si foarte dezordonat.
Vazusem la stiri in ultimile saptamini scandalul gunoiului din Napoli, si m-am confruntat cu aceasta realitate foarte trista.Parca as fi vazut un femeie cu liniaturi fine si elegante , care insa plina de griji, si fara sa se mai ingrijeasca are aceea nostalgie si aceea resemnare pentru ce i se intampla frumosului sau chip si ramine in asteptare fie pentru sfarsitul ei inevitabil , fie pentru un miracol care ar putea sa ii faca sa straluceasca din nou ochii si astfel patina timpului sa o faca mai misterioasa si mai frumoasa , nu sa o imbatrineasca si sa o faca urata.
Palazzi de o frumusete incredibila cu statui gigantice , o minunata Piazza del Plebiscito, faimoase porti , o lume incremenita de maini de artist stravechi care a vrut sa nu treaca anonim prin Napoli, care insa e imersa in acest prezent atit de murdar si ignorant...
Oricum cred ca trebuie sa traiesti acolo ca sa poti intelege totusi fascinatia pe care continua sa o exercite Napoli.

Acum cateva clipe am deschis seranda si mi s-a oprit respiratia....totul este alb, casuta vecinului are o tichie tuguiata de zapada, gradina e imaculata, iar muntii sunt pudrati ca niste cozonaci imensi.
Zapada neasteptata si mirosul de ger , mi-a adus aminte de iernile din Romania, adevarate ierni cu friguri sub zero grade si zapezi inalte.Nu stiu daca imi place iarna in mod deosebit , stiu insa ca fiecare anotimp are impregnata o anumita imagine in memoria mea, si cand le regasesc ....ma surprind in mod placut.
Deja ziua de azi va fi cu siguranta diferita doar si prin acest simplu fapt ca pentru o clipa zapada cazuta ieri noapte a trezit in mine amintiri dragi ecouri din perioade pline de bucurie din viata mea.
Mai mult decat atit , parca are asa o liniste ...tot acest alb.

pierdut si regasit

Nu-mi vine a crede ca a trecut atit de mult timp de cand nu am scris ceva pe acest blog.Exista o explicatie atit pentru faptul ca nu am mai scris cat si pentru faptul ca azi scriu din nou.
Si nu exista legatura intre cele doua.
Am uitat parola de intrare cu mult timp in urma..si dupa ce am incercat de vreo doua ori sa o recuperez ..fara sa reusesc ...m-am lasat pagubasa. Asta e explicatia primara.Cred ca am simtit si ca nu am nimic de scris important de a sta pe un blog..si uite asa au trecut zilele si am si uitat de existenta lui.
Iar azi ....cand poate ca eram abatuta si am intrat pe net fara motiv, fara sa caut ceva anume, am citit mesajul unei prietene, si ala din 8 ianuarie 2011 pe care eu l-am citit abia azi 21 ianuarie 2011.Pentru ca nici pe acel site nu prea merg ...si azi nu stiu ce mi-a venit si am intrat acolo si am regasit o prietena.
Si nu numai atit m-am regasit pe mine.Pentru ca acest blog asa sarac in postari sunt eu, asa cum am fost si sunt dintotdeauna.

Faleza din San Benedetto

Am locuit pentru un an intr-o localitate numita San Benedetto del Tronto.Pentru amatorii de mare gen Rimini , acesta este locul perfect poate chiar mai bun..si evident cu preturi pe masura.
Din punctul meu de vedere recomand insa Grottamare o localitate vecina, care are un superb borg medieval si o faleza superba pentru amatorii de biciclete si numai.Oricum in aceste localitati dispuse in lungul marii Adriatice , e aproape imposibil sa nu vezi oameni de toate varstele care alearga , merg in bicicleta sau pur si simplu fac o plimbare doar pentru a se bucura de o mare de culoare verde turcoaza pina la albastru de peruzea.
Dar cel mai mult si mai mult imi place simbioza perfecta intre dealurile domoale cu imense livezi de maslini si tufe de oleandru si plajele aurii presarate de puzderie de umbrele colorate ...

Azi plec in Romania pentru o saptamina. Aceasta plecare vine intr-un moment in care nu prea se intampla mare lucru in viata mea.Saptamina trecuta am intalnit mai mult persoane deloc banale la o o cina la Roma.Trebuia sa fie o cina in legatura cu o posibilitate de a gasi ceva de lucru la Roma.
Nu aveam prea mari asteptari , si cu siguranta mi-am inchipuit cu totul altfel ca va fi.
Foarte pe scurt pot sa spun ca exista o posibilitate de a colabora pentru organizarea unui eveniment cultural in care vor fi implicati o serie de tineri artisti talentati intr-o expozitie care urmeaza sa aiba loc in localitate Fiuggi. Pina aici nimic ciudat , chiar as putea spune ca suna chiar bine.
Nu am nici o experienta in acest domeniu si insasi intalnirea cu persoana care va fi organizatoarea evenimentului este pur intamplatoare, insa nu ma pot opri sa nu ma intreb daca in viata noi alegem lucrurile care ni se intampla ori ele ne aleg pe noi???
De felul meu imi pun multe intrebari si toata aceasta situatie are o sumedenie de dubii , iar eu nu stiu cum sa procedez..in sensul ca sa dau ascultare ratiunii care a gasit deja nod in papura in legatura cu acest proiect sau dimpotriva sa ma conduc dupa instinct si sa ma implic cu toate riscurile care sunt.Ideea e ca am nevoie sa fac ceva , si chiar daca acest lucru impune un sacrificiu in sensul unei navete spre Roma si nesiguranta pentru un castig imediat , simt ca vreau sa ma implic.Trebuie sa dau un raspuns pina la sfarsitul verii....

La parola "certezza" andrebbe rimossa il prima possibile da ogni dizionario. Magari sostituita con un altra parola..."probabilita" or al massimo "forte probabilita"...Mi sento nomade in una vita che tutto sommato non e di tutto instabile......Il problema e' che nella vita di ognuno ci sono dei fasi in cui si tende mettere in discussione qualsiasi cosa.Quel periodo di transizione in cui dopo ogni passo guardo mille volte indietro e mille volte avanti.Da tempo sto cercando delle risposte precise per un sacco di domande vaghe ...Danny, mio lavoro, il mio futuro, i miei amici, la mia vita..Qualunque sono le risposte , non cambia il fatto che mi sento spesso o troppo avanti per certe cose o troppo indietro per altri...Nonostante tutto questo...ancora ho bisogno delle certezze.
E poi e questa solitudine che lo sento ...che la posso toccare con il police del dito ...

fara titlu

Spuneam ca pentru un bolnav de nostalgie e dificil sa scape de tentatia de a inchide ochii , chiar si pentru o fractiune de secunda , si sa se lasa purtat de amintire din cauza unui miros pe care il simti pe buze si in nari...Si uite asa nemiscat , pregatit minut dupa minut sa retraiasca iar si iar , asa cum se intampla cu un disc rupt care canta iar si iar aceeasi bucatica de melodie....
Oricum nu neaparat despre asta vroiam sa scriu insa azi dimineata cand m-am trezit si am deschis geamul , a intrat in camera de hotel un aer proaspat de verde , de copaci si pentru minute bune mi-am adus aminte de casa mea , din Romania , cum miroase dimineata la Iasi , cand ma trezeam foarte devreme si beam o cafea in fuga si apoi ieseam in statia de tramvai ca sa merg la biroul lui Piti.....era fantastic sa vad orasul cum se dezmorteste si cum devine un furnicar....
Cel mai mult si mai mult mirosul ma poarta in trecut, insa aici in Italia putine lucruri miros ca acasa....Doar la munte simt mirosul de acasa....si uneori iarna cand in unele satucuri se mai foloseste lemnul pentru incalzire si in aer se simte mirosul de soba incalzita...

alter ego

Pentru ca traiesc in alta tara decat tara mea natala, am sa incerc sa scriu si in limba adoptata, italiana.
Non cambia niente se scrivo in italiano o romeno , i pensieri fanno sempre rumore nella mente...si calmano quando prendo una penna in mano..

Promisiuni

Cele mai multe promisiuni le fac cu mine insami.Si de cele mai mult ori nu le respect,sau le uit.Cand ajung la greu mi-amintesc ce am promis si o iau de la capat, promit din nou cu speranta si cu credinta ca voi primi ceea ce vreau.
Acum de exemplu imi propun sa dau un scop acestui blog, sa nu fie doar o modalitate de a ma descarca,chiar daca probabil impulsul care m-a impins sa-l fac a fost exact asta...de a ma descarca.
E ciudat insa ce simt, pe de o parte vreau sa fiu sincera cu mine si sa pot scrie tot ce cred si ce traiesc insa pe de alta parte mi-e frica sa ma dezbrac de ganduri pe un blog care chiar ar putea fi citit de cineva si deci automat nu ar mai fi doar un simplu jurnal.Poate si pentru ca am ales sa nu fiu o anonima si sa ma ascund in spatele unui simplu profil.
Cred ca foarte multe persoane gandesc ca si mine si sincer acest gand ma consoleaza, si ma face sa nu ma mai simt chiar asa de pierduta in aceasta nebuloasa a unei comunitati despre care nu stiu nimic ...insa stiu ca exista, cea a celor care au ales sa scrie despre ceva pe un blog.
Inca nu m-am hotarit exact despre ce sa scriu si pina se va defini exact ...ma limitez de a scrie ceea ce imi trece prin minte.
In primul rand vreau sa spun ca sunt o foarte schimbatoare si foarte nehotarita, si de aici o groaza de probleme cel putin pina acum, vorbind in general.Imi plac multe lucruri in mod spontan, insa putine devin permanente dupa primul instinct.Pina acum au ramas constante in viata mea doua sau trei lucruri care inca mai imi plac chiar si atunci cand sunt deprimata.
Ia sa vedem daca imi iese numaratoarea...unul dintre acestea sunt povestile..da e caraghios!stiu!probabil ca printre randuri se citeste deja ca sunt o visatoare...Cum spuneam imi plac povestile si am citit foarte multe nu doar in copilarie dar si acum.Imi amintesc pe vremea cand eram la varsta povestilor cu banii economisiti imi cumparam carti de povesti la modul ca era suficient sa fie doar o poveste noua inclusa si restul douazeci pe care le cunosteam..si eu trebuia numaidecat sa citesc povestea noua, si atunci cumparam cartea respectiva.
Asa se face ca am carti de povesti cu aceleasi povesti,in mai multe variante cu alt tip de poze sau scris.Strans legate de povesti sunt proverbele.Deja pe acest blog am utilizat doua din latina....